Imi plac trenurile.
Nici unul nu sta prea mult!
Doar trec prin gara
si eu le privesc de pe scaunul
de plastic rece de pe peron.
Oamenii stau linistiti
in locurile lor,
arunca o privire pe geam...
"gara Vaslui...inca 3 pana la destinatie..."
Pleaca.
De ce nu se opresc trenurile?
Nu...e mult mai usor sa mergi mai departe!
Trenurile sunt lenese...
Ele nu vor responsabilitati,
sau frustrari.
E simplu.
In gara, sunt numai necunoscuti.
Tie nu-ti pasa,
lor nici atat.
Ne vedem fiecare de bagajul nostru,
ne uitam la ceas,
si ne rugam sa treaca timpul mai repede.
Nu de alta, dar...
E frig in tren!
Defapt in gara nu exista timp!
Ca vine-un tren sau pleaca altul,
ramai captiv,
atemporal.
Cu trenurile e ca in filosofie!
Prezenta unui demiurg malefic
domina.
Deci, daca-i zi te-ntrebi
daca defapt nu-i noapte
si demonul te-a inselat.
Acum pana la urma ce e?
visezi?
si eu traiesc in visul tau?
sau eu visez?
dar ce?
visez ca-s intr-o gara,
ca trec trenuri...
visez ca-mi plac trenurile!
dar chiar!
Mie...imi plac trenurile?

Daca taci, macar nu ma privi.
Caci ochii tau n-au invatat sa fie muti.
Ei stiu doar un lucru!
Sa-mi vorbeasca despre tine.
Nu stii sa minti.
Si nu stii sa inveti sa minti!
Dar de cate ori ai stiut sa ma faci sa zbor...!
De cate ori m-ai tinut in palma ta...
De portelan, de fier!
Nici nu stii.

eu nu cred in ingeri!
fiinte hidoase ce nu cunosc decat fericirea!
inventiile unor minti bolnave de ipocrizie,
ce scuipa pe frumusetea oamenilor,
bolnavi de lipsa de omenie!
mai scurt si la obiect: Neoameni!
ingeri?
zambete dureroase
si aripi ascutite ce injunghie!
priviri dulci,
goliciune interioara...
statui de hartie lipita cu aracet!
de unde si mirosul care conduce la iluzii.
iluzii ca ingerii sunt reali!
eu nu cred in ingeri...
tu crezi...?

uneori stau si ma gandesc
cum ar fi daca nu m-as mai gandi?
sublim.
insa gandurile mele devin revolutionare.
combatante marsaluiesc
din sinapsa-n sinapsa.
incerc sa le opresc
pornesc furtunul cu substante daunatoare
ideilor.
e revolutie...
mai ceva ca'n '89
si ploua.
cu bucati, tije si colturi de ganduri
spulberate cu grenade
de prostire si uitare.
nesimtirea a castigat revolutia!
lovitura de stat!
de stat...degeaba.

I'm folding serviettes, and people are talking rubish,
My body is cracking up, and this is the moment they cherish.
Head spinning around, legs going numb,
Eyes blinking in dark, and thoughts going dumb!
My mind is making faces which I can see in the mirror,
The mirror of my soul, that turns everything into horror.
Vague memories revive from time to time,
And they resaund in my ears just like a wind chime.
Some fading smiles are calling my name in the damp,
But in the very end I know that it is all a sham.
Ears going deaf too, mouth can't say a word!
Eyes staying fixed in one point and nothing could tao one of my chords.
They keep coming close and then taking distance,
It's all a lack of confidence!!!

When Caz and Kerry came in, they ruined my inspirational mood.
They were all giggly and fluffy and talking about food.
At least lucky me 'cos they're really funny
Because if not, I would be running away like a bunny.

I dream to sleep
And I mean very deep!
Without bearing the thought of having to wake up early
Without knowing every morning that my mind is curly.

Aircrafts are flying above my heavy head
And missilesstruck the battle field, which is my bed.
My soldiers are being torn apart
This whole war looks to me like a piece of art!

A masacre involving blood and souls and thoughts
A sleeping monster that once woken up, it fights!
The triple souled creature is maybe impossible to kill
And I feel all defeated, oh, that's how I feel.